In vigoare de la 12 ianuarie 2014 

Dispoziții generale 

Art. 1.

(1) Obiectul prezentei legi îl constituie crearea cadrului legal privind reglementarea activității apicole în scopul protejării albinelor.

(2) Creșterea albinelor este o îndeletnicire tradițională a populației și constituie, prin rolul său economic, ecologic și social, o parte a avuției naționale.

Art. 2

Activitatea în apicultură poate fi practicată de orice persoană fizică sau juridică ale cărei familii de albine sunt înscrise în Registrul agricol, înregistrate/autorizate la direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană, respectiv a municipiului București, deține carnetul de stupină și are familiile de albine identificate în sistemul unitar de identificare a stupinelor și stupilor.

Art. 3.

Apicultorii organizați în forme asociative pot beneficia de sprijin financiar pentru înființarea, dezvoltarea și modernizarea stupinelor prin accesarea măsurilor prevăzute în programele naționale sau europene destinate acestui sector.

Art. 4.

Apicultorii pot participa la programe de formare profesională organizate de Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie „Prof. Dr. G. K. Constantinescu” sau de alți furnizori de formare profesională autorizați, în condițiile legii.

Art. 5. În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) apicultură – ramură agricolă din sectorul zootehnic ce cuprinde activitatea de creștere, exploatare, înmulțire și ameliorare a albinelor melifere; știința care se ocupă cu creșterea și îngrijirea rațională a albinelor, în scopul obținerii și folosirii produselor apicole și polenizării florei entomofile;

b) produse apicole – produsele obținute de la familia de albine ca rezultat al activității acesteia, sub denumirea de miere, polen, păstură, lăptișor de matcă, apilarnil, ceară, propolis, venin de albine;

c) material biologic apicol – orice material biologic provenit din familia de albine care poate fi utilizat pentru reproducție și selecție, pentru activități apicole sau pentru comercializare;

d) apicultor – persoană care deține, crește și/sau exploatează familii de albine;

e) stup – echipament apicol, asamblat, care adăpostește familia de albine în perioada de creștere și exploatare și este utilizat atât în stupăritul staționar, cât și în stupăritul pastoral;

f) familie de albine/colonie de albine – unitate biologică alcătuită din albine lucrătoare, matcă, trântori, faguri pentru dezvoltarea și depozitarea hranei, care se află într-un stup;

g) roi artificial pe faguri – unitate biologică alcătuită din rame cu faguri, în general 3-5, cu puiet în toate stadiile de dezvoltare și provizii de hrană, albina de pe rame și o matcă împerecheată;

h) roi la pachet – unitate biologică alcătuită în general din 1-1,5 kg albină tânără însoțită de o matcă împerecheată și care nu cuprinde faguri;

i) matcă/regină – singurul individ femel din familia de albine cu organe reproducătoare complet dezvoltate, capabil să se împerecheze și să depună ouă fecundate;

j) trântor – individ mascul din familia de albine apt pentru împerechere cu matca;

k) stupină/exploatație apicolă – totalitatea familiilor de albine deținute de o persoană, care poate fi amplasată pe o singură vatră sau pe mai multe vetre, în număr variabil. O stupină/exploatație apicolă poate cuprinde echipamente specifice, utilaje și construcții necesare pentru desfășurarea activității apicole;

l) vatră de stupină – locul/suprafața de teren pentru amplasarea unei stupine, în sistem staționar, permanentă sau în sistem pastoral ori temporară. Vatra poate fi permanentă, dacă stupii sunt amplasați în același loc pe toată perioada anului sau cel puțin pe perioada iernării, ori temporară, atunci când stupii sunt transportați și amplasați pe o perioadă limitată de timp în vederea valorificării unui cules;

m) stupărit staționar – sistem de întreținere și exploatare a familiilor de albine pe aceeași vatră pe toată perioada anului;

n) stupărit pastoral/transhumanță – sistem de întreținere și exploatare a familiilor de albine care include deplasarea acestora, pe vetre temporare, pentru valorificarea unor culesuri sau pentru polenizare dirijată;

o) plante entomofile sau floră entomofilă – plante ce sunt polenizate cu ajutorul insectelor, inclusiv al albinelor;

p) polenizarea plantelor – proces prin care polenul este transferat din sacii polinici ai anterelor pe stigmatul pistilului, proces prin care se asigură fecundarea plantelor. Polenizarea entomofilă, dirijată, cu albine, se realizează în scopul sporirii producției de semințe, fructe și legume;

q) bază meliferă – totalitatea plantelor din flora spontană și cultivată, care sunt cercetate de albinele melifere pentru polen, nectar sau mană;

r) rasă de albine – populație de familii de albine de origine comună suficient de numeroasă pentru creșterea „în sine”, care are un genofond comun și posedă anumite particularități fenotipice, adaptată condițiilor pedoclimatice și florei melifere din zona respectivă;

s) familie de albine de elită – familie de albine de rasă pură, cu performanțe superioare selecționate, ca urmare a aplicării unui program de ameliorare specific, și care transmite constant, prin descendență, însușirile respective;

ș) stupină de elită – stupină autorizată de autoritatea competentă în domeniu, respectiv Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie „Prof. Dr. G. K. Constantinescu”, în creșterea familiilor de albine de elită și producerea de material biologic selecționat;

t) stupină de multiplicare – stupină autorizată de autoritatea competentă în domeniu, respectiv Agenția Națională pentru Ameliorare și Reproducție în Zootehnie „Prof. Dr. G. K. Constantinescu”, pentru multiplicarea materialului genetic provenit de la familii de albine cu performanțe superioare, de rasă pură, din stupina de elită, conform programului de ameliorare la albine;

ț) carnet de stupină – document elaborat de forma asociativă și aprobat de Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, care conține informații cu privire la mișcarea efectivului, starea de sănătate și întreținere a fiecărei familii de albine, tratamentele efectuate, deplasările în pastoral, precum și alte operațiuni din domeniul apicol;

u) valoare de piață – prețul pe care apicultorul îl poate obține prin vânzarea familiilor de albine și a producției de miere obținute în urma culesului.